Primele mele amintiri nu sunt cu jucării, ci cu muncă. Am copilărit la Drăgănești-Olt, într-o lume în care fiecare trebuia să participe la viața familiei și a comunității. Prin ploaie, arșiță sau zăpadă, munceam. Săpam, căram și tăiam lemne, curățam bălegarul, mergeam drumuri lungi și aveam zile care păreau fără sfârșit. De multe ori aveam impresia că rândul de săpat nu se va termina niciodată. Privită cu ochii de astăzi, era o lume aspră, simplă și uneori foarte grea. Și totuși, dacă aș putea, m-aș întoarce acolo într-o clipă. 🌾 Pentru că, dincolo de greutăți, exista ceva ce astăzi găsim tot mai rar: autenticitatea oamenilor. În timp ce munceam, cei mari făceau viața mai frumoasă cu glume și cântece. Eram mulți copii la un loc și, când ne mai lăsau puțin în pace, ne jucam cu o bucurie sinceră și curată. Cred că tocmai de aceea toate acele greutăți au fost suportabile: nu eram singur. Am muncit la C.A.P., la Seră și la Ocolul Silvic. Și am înțeles un lucru important: munca nu este întotdeauna o exploatare. Atunci când o faci cu plăcere, cu respect și alături de oameni buni, munca poate fi o onoare și o școală a vieții. Mama mea îmi spunea mereu: **„Învață, ca să scapi de aceste neguri!”** Era o femeie simplă, o țărancă frumoasă, cu un glas minunat. Viața nu a fost blândă cu ea. A dus multe necazuri pe umeri și avea nevoie de ajutorul copiilor. Și totuși, a avut înțelepciunea să mă împingă spre lumină și spre carte. I-am urmat sfatul. O dată școala pământului au urmat peste 25 de ani de școală și studii. Munca din copilărie m-a întărit, iar educația mi-a deschis drumuri. Astăzi sunt un om împlinit, respectat și bine pregătit, dar cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este să prețuiesc valoarea oamenilor. Anii au trecut parcă toți deodată. Au rămas însă rădăcinile, amintirile și recunoștința pentru oamenii care m-au format. La mulți ani copiilor de astăzi și tuturor celor care au păstrat în suflet, în ciuda tuturor furtunilor vieții, o inimă de copil! ❤️✨