În 1986, viața m-a pus în fața unei alegeri care avea să-mi schimbe destinul. Lucram la Dacia Pitești, un post „la umbră” pe care mulți l-ar fi considerat o realizare, dar un eșec la examenul de treapta a II-a la Colibași m-a făcut să iau o decizie radicală. Am renunțat la confortul de atunci și m-am întors acasă, la Drăgănești-Olt, hotărât să nu mă las învins de circumstanțe. Mai erau doar 11 locuri la Liceul Agroindustrial, iar examenul bătea la ușă. Materia era nouă — chimie și biologie — total diferită de fizica și matematica pentru care mă pregătisem până atunci. Părinții nu-mi permiteau să stau „degeaba” acasă, așa că am fost zilier la seră, era de lucru în Cioanta. Imaginea acelor zile mi-a rămas întipărită în minte: lucram cot la cot cu ceilalți muncitori, sub soarele dogoritor dar mintea mea era în altă parte. Purtam în permanență o carte la sân, sub cămașă. Era „biletul” meu către o altă lume. Munceam nebunește pentru a avea un moment de răgaz, mă opream brusc, mă detașam de grup, scoteam cartea din sân și învățam cu o foame nebună de cunoaștere. https://www.youtube.com/watch?v=6WE7Ge6KsLo Acea carte, încălzită de bătăile inimii și de efortul fizic, a fost puntea mea către viitor. Am reușit! Am intrat al 7-lea din 11 la seral, demonstrând că poți fi sărac de bani, dar niciodată sărac de minte dacă ai voință. Acolo, printre brazde, am învățat și sperat că din cartea pe care o alegi să o porți cu tine, chiar și în cele mai grele condiții, poți schimba multe (chiar dacă unii mă priveau ca pe un nebun).