Văd tot mai des în jur (și mai ales pe aici, prin feed) o categorie de oameni care par să aibă o singură misiune zilnică: să fie monitorul oficial al nemulțumirilor. Dacă e dimineață, e prea devreme. Dacă e seară, e prea târziu. Dacă e vară, e prea cald; dacă e iarnă, e prea frig. Când termină cu vremea, trec la monitorizat vecinii, analizat colegii, judecat rudele și, desigur, salvat planeta de la televizor, în timp ce distribuie masiv toate știrile apocaliptice. Adevărul, deși doare, e extrem de simplu: Când n-ai obiective personale, viața ta devine un ecran de fum. Când mintea nu are o ocupare utilă – un proiect, o pasiune, un plan de viitor, o carte de citit sau pur și simplu dorința de a evolua – ea intră pe modul auto-pilot. Și ce face pe auto-pilot? Începe să caute nod în papură la tot ce o înconjoară, doar ca să aibă cu ce să-și umple golul. Se zice la noi o vorbă mare: „Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.” În loc să ne mai văităm pe Facebook și să împrăștiem noxe mentale, ce-ar fi să ne găsim un scop al nostru? Oamenii cu adevărat ocupați să construiască ceva nu au timp să verifice termometrul din 5 în 5 minute și nici să vadă ce a mai parcat vecinul. Ei își ridică gulerul și merg înainte. Până la urmă, e mult mai greu să fii jucător în propria viață decât arbitru în viața altora. Dar e mult mai sănătos. Voi ce obiective aveți pentru săptămâna asta, în afară de a supraviețui vremii? 😉