În politică, ori ești la butoane, ori ești în tribune. Nu există cale de mijloc. Este fascinant (și revoltător) să vezi oameni cu funcții de demnitari, care au în mână semnătura, bugetele și puterea de execuție, cum încearcă să ne convingă că sunt „blocați” de opoziție. Mesaje precum cel din image_8324dd.jpg sunt praf în ochi: când ești la putere, tu ești cel care face regulile, nu cel care se apără de ele. Adevărul e simplu: Opoziția critică, Puterea execută. Dacă „hoții” sau „dușmanii” te împiedică să faci reforme de la masa Guvernului, înseamnă că ori nu vrei, ori nu poți. Nu poți fi și „Jucător” și „Victimă”. Când ești pe teren, în posesia mingii, orice pasă greșită e vina ta. Să dai vina pe galeria adversă pentru că tu ai dat pe lângă poartă este definiția demagogiei. Butoanele sunt la tine. Legile se dau prin votul majorității tale, banii se alocă prin ministerele tale. Cine te oprește, în afară de propria incompetență? Dacă nu aveți solutii, lăsați-mă pe mine! Fac pariu că nu mă plâng și găsesc orice soluție obiectivă, pentru că responsabilitatea unei funcții nu e un exercițiu de imagine, ci unul de management real. Concluzia: Dacă singura ta soluție la problemele țării este să arăți cu degetul spre alții, atunci de ce mai ocupi scaunul ăla? Un lider adevărat vine cu soluții, nu cu scuze. Dacă te simți „asediat” de opoziție în timp ce tu ai toată puterea statului în mână, înseamnă că locul tău nu e la butoane, ci în tribune, la comentat.